În analizele mele anterioare am menţionat, în mai multe rânduri, că actuala criză „politică, economică şi financiară” este artificial provocată, pe baza unor planuri elaborate, în spatele uşilor închise. Planurile strategice de creare a noii ordini mondiale stabilite, în linii mari, la Malta în anul 1989, au fost date peste cap de atitudinea naţionalistă a popoarelor şi dorinţa lor puternică de independenţă. Europa, cea mai vulnerabilă zonă geopolitică, din perspectiva riscurilor şi ameninţărilor, a dat tonul consolidării unei stabilităţi politice rezultând: căderea Zidului Berlinului, unificarea Germaniei şi dezmembrarea Iugoslaviei. Treptat, au ieşit la lumină şi alte ţinte strategice, pe termen mediu şi lung cum au fost: extinderea NATO, lărgirea UE, realizarea cordonului sanitar de stabilitate în istmul Caspicii. Peste numai 10 ani, de la revoluţiile democratice din 1989, au fost fabricate argumente politico – militare pentru introducerea prin forţă, a modelului democratic occidental în zone de mare intensitate geopolitică, Asia Centrală şi Asia de Sud – Vest. Concomitent, s-au produs reglementări esenţiale în funcţionarea economiilor, circulaţia fluxurilor financiare şi organizarea mondială a comerţului. Într-o economie de piaţă, aceste componente strategice constituie apanajul oligarhiei financiare mondiale. Mecanismul de funcţionare a economiei mondiale a devenit sistemul financiar mondial, care, prin politicile sale monetare, financiare, comerciale şi fiscale a impus lumii planetare un nou ritm şi o nouă religie – globalizarea.
În explicarea esenţei globalizării foarte mulţi analişti ai geopoliticii pornesc de la câteva ipoteze şi anume:
- se încearcă un experiment controlat al modelului dur de austeritate elaborat de „clica iluminaţilor” sau „clica masonică”;
- vizează o raţionalizare a consumului în deplin acord cu resursele limitate ale planetei;
- este vorba de lupta pentru hegemonie şi extinderea suveranităţii politice, economice, culturale şi militare în lume.
Fiecare din aceste ipoteze ar putea fi analizată şi confirmată, însă toate la un loc, definesc noua ştiinţă de a gândi spaţiul planetar, limitat şi vulnerabil în care, cineva să conducă autoritar. Există teorii conspiraţioniste, există clici şi clanuri, există grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală - există segmente politice iresponsabile care încearcă să convingă omenirea asupra „beneficiilor unor politici dure de austeritate” pentru salvarea actualului model economic global, economia ordoliberală, în care, vectorii financiari conduc totul. Acest experiment este, cu totul, eşuat. FRICA DE POPOARE ÎI BAGĂ ÎN TOŢI DRACII PE MAI MARII LUMII, IAR TREZIREA MASELOR CĂLCATE ÎN PICIOARE DE IMPOSTORII ISTORIEI MODERNE, SEMNIFICĂ SFÂRŞITUL LOR. De la un capăt la altul al planetei, oamenii se relaţionează prin cuvinte şi imagini şi exercită presiuni de toate tipurile asupra sistemului financiar global. Au înţeles, în sfârşit, de unde vine pericolul şi prin revoltele spontane încearcă să limiteze sfera de acţiune şi impact a reţelelor oculte.Unii analişti încearcă să deturneze vocea celor mulţi şi exploataţi de oligarhia financiară şi gaşca politică naţională îngenunchiată în faţa străinilor, spre sloganuri care să vizeze instituirea unei noi gărzi guvernamentale formată din tehnocraţi, adică din veşnicul şi nemuritorul guvernator al Băncii Naţionale şi reprezentantul său la FMI. Adică ”la vremuri noi tot noi”! Pentru a salva sistemul financiar global mafiot şi lacom este nevoie de înlocuirea guvernelor politice şi promovarea „revoluţiei tehnocrate globale” care, începe să-şi facă , tot mai mult loc, în ideea de unitate europeană. Întreaga evoluţie a peisajului geopolitic regizat după planurile grupurilor oculte a fost radical stopat de rezistenţa unor civilizaţii poziţionate geostrategic în inima confruntării planetare: chineză, rusească, europeană, latino-americană şi islamică. Cetăţenii unor state puternice aparţinând acestor civilizaţii au înţeles de unde vine pericolul şi au hotărât să limiteze accesul pe piaţa suveranităţii naţionale, a FMI şi BM. Cu siguranţă, centrele de comandă ale clicii masonice, vor încerca să fabrice alte scenarii pentru protecţia oligarhiei politico – financiare şi scoterea statelor din criză, o criză aşezată în spatele celor care, nu mai deţin nimic pe această planetă.
Cetăţenii României, de-a lungul celor 22 de ani de la revoluţie, au navigat într-o lume turbulentă şi nesigură. Liderii politici aleşi prin „votul democratic” al unui electorat, tansferat brusc din comunism în capitalism, nu au reuşit să-şi stopeze poftele murdare de exploatare şi îmbogăţire rapidă. Ciclurile electorale au promovat personaje(cu unele excepţii) preponderent imorale, superficiale, de provenienţă securisto-comunistă, care au îngroşat rândurile „baronilor locali” şi ai „elitelor politice”. Diversionişti ai istoriei naţionale şi ai noii economii globalitare, aceştia au intrat în hora furăciunii şi au condus „reformele spolierii” poporului român. Statul, alcătuit din administraţia lor, s-a delimitat de interesele României şi, rând pe rând, a renunţat la vectorii săi de suveranitate. A renunţat la industria strategică de apărare, la intreprinderile economice de gradul 1 ( vezi IMGB), la componentele strategice (energie, gaz, petrol), la bănci, la telecomunicaţii dar, cel mai grav , a renunţat la vectorii suveranităţii macroeconomice, adică stabilirea principalilor indicatori. Aceştia vin teleportaţi din afară, iar întâlnirile cu reprezentanţii FMI şi BM sunt adevărate ode de „închinăciune”. Privatizările frauduloase, contractele oneroase, şpaga, mita, traficul de influenţă au constituit elementele obişnuite tolerate de stat. Poate din respect pentru aceia care au încercat să-şi facă datoria în mod onest, nu aloc prea mult spaţiu de analiză celor două instituţii poliţia şi justiţia. Dacă cele două îşi îndeplineau atribuţiile faţă de popor, „furăciunea naţională” era curmată iar „baronii locali” după gratii. Au fost mai mulţi reprezentanţi ai privatizărilor frauduloase. Acum sunt prin consiliile de administraţie sau îşi fac canale , vile şi bărcuţe pe malul Snagovului. În ce priveşte justiţia, această instituţie a dat , din când în când, semne de revoltă şi demnitate naţională. Au avut grijă însă, acoliţii politici din fruntea administraţiei să o „pună la colţ” prin intervenţii brutale, lipsa finanţării, legislaţie stufoasă şi incoerentă, favorizarea câmpului infracţional. Acum este suprasaturată de procesele intentate de slujitorii statului însăşi, împotriva statului, Asupra acestui aspect voi reveni. Cu fiecare ciclu electoral, noul guvern a reluat tabloul reformelor, ştergând cu buretele eforturile conceptuale anterioare. A venit timpul Domnului Preşedinte Traian Băsescu. Criza persista în spaţiul european integrat şi nu numai, încă din 1989. Odată cu venirea la putere, preşedintele jucător a confundat rolul de mediator şi reprezentant al tuturor românilor cu cel al unui jucător, într-o echipă de poker. Domnia sa nu cunoştea faptul că jocul democratic este conceput pentru doi jucători, putere şi opoziţie şi este jucat pe scena poporului, Parlamentul României. Participarea alături de jucătorul PDL şi clica oportuniştilor traseişti, a condus la excluderea parlamentului din ecuaţia puterii, călcarea în picioare a Constituţiei şi menţinerea la guvernare a unui prim Ministru complet depăşit de toate prerogativele unei bune guvernări. A început din 2009, bătălia pentru reformarea forţată a statului, copiind din diferite sisteme şi aplicând de la Cotroceni, strategiile de reformă concretizate în Legea salarizării unitare, Legea unitară a pensiilor, Legea educaţiei , Legea sănătăţii, Legile justiţiei, etc. Fiind total pe dinafară cu esenţa reformării statului, Emil Boc a aşteptat impulsuri permanente de la Cotroceni, între „două coase” sau o „cioplitură”, şi sârguincios , a trecut la fapte. Înainte de a concepe, aproba şi promulga Legea sănătăţii a distrus din condei 67 de spitale orăşeneşti şi municipale şi le-a înlocuit prin cârpeli şi cârpăceli meschine şi absurde provocând nemulţumire generală şi traume , comunităţilor locale. Aproape toate spitalele clinice de urgenţă au preluat responsabilităţi pe care nu le pot desevi oportun. Medicina românească a fost pusă la zid de un personaj cu pregătire marinărească. Într-o propagandă ieftină şi un joc de imagine s-a lovit de rezistenţa competitivă şi caracterială a lui Raed Arafat.
Legea Educaţiei, rod la miniştrilor şi consilierilor prezidenţiali, nu poate mişca „căruţa din drum” fără a se aloca 6% din PIB. Cu vajnicul ministru Funeriu, care confundă naţionalitatea cu cetăţenia, sistemul de învăţământ din România va valorifica din plin competenţele sale în domeniile: versificaţiei; istoria literaturii române; stilistică; textologie (editare de text); cod tipografic (în tehnoredactarea computerizată). Cu siguranţă, va fi o reformă care trebuie „reformată urgent”.
Numărarea voturilor în Parlament la Legea pensiilor este cea mai mare ipocrizie cu care, democraţia românească trebuie să-şi parcurgă istoria. Problema este că, în pofida măsurilor de reformă a sistemului public de pensii aplicate prin intrarea în vigoare a Legii 263/2010, de la 1 ianuarie 2011, deficitul real al acestuia, respectiv diferenţa dintre contribuţiile de asigurări sociale de stat (CAS) colectate de la angajatori şi asiguraţi şi beneficiile plătite pensionarilor s-a adâncit cu peste 52% în primele patru luni ale anului trecut iar acum , în 2012, numai domnul Boc ştie. Legislaţia prost întocmită cu privire la pensiile de stat a dus în dese rânduri la practici neunitare ale instanţelor în aplicarea acesteia, astfel că procurorul general al României a înaintat recursuri în interesul legii, în această materie, în fiecare din ultimii patru ani, inclusiv în 2011.
După doi ani de măsuri devastatoare, premierul şi acoliţii au ieşit la rampă în cadrul unei campanii de „intoxicare şi imbecilizare” anunţând că „România a ieşit oficial din recesiune”. Contrar celor afirmate, poporul suportă în continuare consecinţele prăbuşirii economice şi sociale fără precedent, generate de cel mai incompetent şi cumplit regim de după 1989. Primul ministru spune că, „oficial ne merge bine” dar se menţin ticăloasele tăieri de salarii şi pensii, creşterile de taxe şi impozite, majorări de preţuri la alimente şi utilităţi şi disponibilizările şi multe altele. Anunţă cu mare răutate şi zâmbet diavolesc că „au fost disponibilizaţi 200.000 de lucrători din sistemul bugetar. Chiar nu înţelege că a fost distrusă viaţa a 200.000 de familii adică, a 600.000 de mii de cetăţeni? Politica portocalie de austeritate, devastatoare pentru români şi economie, a produs alături de cea din Letonia, cele mai nenorocite efecte asupra redresării economiilor şi asupra nivelului de trai. Interesul public a fost sabotat de impostori inculţi, lacomi şi laşi. Pe fondul acestei politici iresponsabile de guvernare, sărăcia s-a adâncit şi oamenii au ajuns la disperare.
Deşi revoltele stradale, de 14 zile, sunt permanente, liderii portocalii indiferenţi şi creptocraţi stau cu spatele la popor şi încearcă să convingă poporul că propaganda ţine loc de foame.
Domnule Boc, Sunteţi atât de departe şi atât de străin de ecuaţia matematică a ieşirii din recesiune. Aruncaţi în vânt vorbe goale amplificând suferinţa şi revolta cetăţenilor. Personal, nu vă pot urmări în nicio intervenţie pe canalele media. Mai cred de asemenea, că mi-aţi distrus întreaga existenţă fizică, trecutul, prezentul şi viitorul . Ca mine sunt mulţi dar nu ne vom da învinşi. Dezastrul natural al iernii, provocat în ultimele zile, putea fi anticipat şi limitat în manifestare. Contractele de dezăpezire expirate, slaba înzestrare tehnică a echipelor de intervenţie, abandonarea misiunilor interne ale efectivelor militare, lipsa de fundamentare a sistemului de intervenţie, munca manuală neîntreruptă, efectuată zile în şir, de „viitorii recalculaţi şi revizuiţi au dat măsura incompetenţei unei echipe de guvernare. Oare nu se cunoaşte la nivelul funcţiei dumneavoastră principiul apropierii comenzii de executant? La ce a folosit survolarea celor două autostrăzi, din elicopter? Aţi ocupat 17% din capacitatea de acţiune a sistemului aerian de deservire al MAI (6 elicoptere).
Vă reamintesc domnule Boc, că fabrica de la Braşov încă produce elicoptere foarte bune, numai că trebuie să opriţi hemoragiile financiare portocalii! Mai trebuie să respectaţi pe cei „cu puşca şi cureaua lată” care sunt în rezervă şi care au făcut, ca şi camarazii noştri activi, sacrificii enorme la inundaţiile din ţară, la cutremure, la dezăpeziri, la secetă, la minerit, la construcţii, la transporturi, la salvarea de vieţi omeneşti.
Am avut stimate domn, doi colegi de promoţie, care locuiau la Feteşti, pe acelaşi palier de bloc, unul cu doi copii minori iar altul cu patru. Şi-au pierdut viaţa amândoi ca nişte eroi la 26 de ani (sentiment de care habar nu aveţi), acum familiile lor sunt uitate demult. La primirea deciziilor de revizuire semnate de nişte nemernici, mulţi camarazi au „rămas muţi de consternare şi indignare”. Nouă ne vorbiţi de solidaritate, noi care am făcut din acest crez un ideal? Vom face de aşa natură stimate domn, adversar lipsit de importanţă, să vă macine mai târziu gândurile că puteaţi să fiţi „şi un bun român”.
Dragii camarazi,
Se încearcă a se acredita ideea că actualele proteste sunt dirijate de lideri, cu scopul de a se discredita „adevăraţii patrioţi de sorginte portocalie”. De fapt acei falşi patrioţi care au căpuşat băncile, consiliile de administraţie, lacul Snagov, litoralul, munţii, pădurile, câmpiile, Dunărea şi Marea Neagră. Că aceşti lideri vor înlăturarea unui „guvern performant naţional„ cu tehnocraţi care servesc interesele „găştilor masonice oculte”. Nu se vorbeşte nimic despre abuzurile împotriva cetăţenilor, atacurile la democraţie, suprimarea drepturilor fundamentale, destructurarea sistemului bugetar şi afectarea tuturor funcţiilor statului. Atât domnul Preşedinte cât şi „vasalul său” nu pricepe că pensia este un drept de proprietate, că militarii în rezervă nu pot fi batjocoriţi de gunoieri şi tălmăceni, că reforma în sistemul de pensii trebuie să conducă la progrese, nu la tăieri nemernice şi iresponsabile. Ce fel de dialog doriţi când baza de plecare a fost violată de repunerea în funcţie a unui prim ministru demis de Parlament? Haosul creat în domeniul pensiilor militare prin recalculare şi revizuire a introdus un accentuat proces de discriminare între militari. Întregul proces a fost însoţit de : încălcarea flagrantă a prevederilor unor acte normative; stabilirea arbitrară a unor indicatori care produc efecte nimicitoare asupra unor camarazi; luarea intenţionată în calcul a unor stagii de cotizare arbitrare; considerarea plăţilor compensatorii de imposibilul ministru, amicul meu Oprea „pensie anticipată aferentă”; necuprinderea în listele cu veniturile realizate drepturile salariale si cele asimilate acestora, incasate de beneficiari conform legislatiei in vigoare la data acordarii lor; dispariţia statelor salariale cu termen de păstrare 5 ani; utilizarea datelor din anexa 1 în sensul că solda corespunzatoare unui grad militar cuprinde mai multi coeficienti de incadrare a functiei (exemplu: lt.col de la 3.10 la 3.50), iar la calculul efectiv al pensiei revizuite a fost folosit numai coeficientul minim (respectiv 3.10),dezavantajind cadrele militare care au fost incadrate pe functii cu coeficienti mai mari de 3.10 (pina la coeficientul maxim de 3.50); anexa nr.1 din O.U.G.1/2011, prevede numai cuantumul soldelor de grad si al soldelor de funcţie minime corespunzătoare gradelor militare detinute. Peste aceste grave erori se suprapun multe altele. Atât domnul Preşedinte cât şi domnul Boc trebuie să ne răspundă la următoarele întrebări:
a. Care sunt ţarile din Europa în care principiul contributivităţii la cadrele militare se aplică?
b. Respectă deciziile justiţiei şi dacă da, de ce nu ia in considerare soluţiile favorabile date în aest sens de catre diferite tribunale şi Curti de Apel, care au caracter definitiv şi irevocabil?
c. Oare Preşedintele ca fost militar, a fost plătit pentru 8 ore ca şi ceilalti salariati civili sau pentru 24 din 24 ore?
d. Cum s-a facut experimental aplicarea algoritmului de calcul privind recalcularea, revizuirea pensiilor militare, pe ce esantion, cu date reale sau ipotetice, la ce concluzii s-a ajuns, la ce creşteri şi descreşteri, sau poate acestea nu au putut fi cuantificate. Daca au fost cuantificate, coincide aceasta cuantificare cu rezultatul final obtinut?
e. De ce în găsirea bazelor de date nu s-a insistat pe respectarea legislaţiei naţionale şi specifice in vigoare?
În 24 ianuarie 2012 , militarii în rezervă din SCMD şi organizaţiile civice au dat un “avertisment public” în Piaţa Victoriei preşedintelui şi lui Emil Boc. Simultan, în piaţa Universităţii ,”la Km 0” dictatura a explodat! Evenimentele ce vor urma, nu pot stinge conflictul dintre slujitorii statului şi administraţia portocalie. Militarii în rezervă, membri SCMD, au dreptul la autoapărare.
UNITATEA NOASTRĂ ESTE GENETICĂ ŞI NU POATE DISPARE DECÂT ODATĂ CU NOI!
UNITATEA NOASTRĂ ESTE GENETICĂ ŞI NU POATE DISPARE DECÂT ODATĂ CU NOI!
În zilele următoare membri SCMD, Filiala 1 Braşov vor semna un document adresat comisiei de Apărare a Parlamentului României. Vom cere o expertiză asupra corectitudinii aplicării metodologiei de calculare şi revizuire a pensiilor militare. În paralel cu găsirea unei soluţii politice de rezolvare a abuzului statului împotriva noastră vom demara, numai la Braşov, peste 400 de procese în instanţele locale. Militarii în rezervă nu pot admite umilinţa, abuzurile, incompetenţa, răutatea şi aroganţa guvernanţilor portocalii. Nici acum şi, mai ales, când vor deveni după alegeri, cetăţeni obişnuiţi! Vă propun, stimaţi camarazi din Comitetul Director al SCMD, să cerem aprobare de un nou miting de protest în Piaţa Victoriei, de 01 martie 2012. La sfârşitul lunii aprilie 2012, să desfăşurăm conferinţa extraordinară a SCMD, la Palatul Parlamentului pe care, noi rezerviştii de acum, l-am construit. Trebuie să invităm partidele din opoziţie să vedem care le este programul pentru ridicarea capacităţii combative, a unităţii şi demnităţii armatei. Vom organiza totul pe banii noştri, şi vom menţine trează lupta pentru democraţie! Vom cere impetuos, accesul nostru, al sindicatului militar, în toate cercurile militare din ţară. Dacă nu ni se va admite, vom declanşa acţiuni în instanţe. Referitor la “fostul colonel” Dogaru Mircea pot face două comentarii: putea organiza mult mai bine acţiunile de dezăpezire decât aţi făcut-o dumneavoastră; va rămâne colonel şi lider, indiferent de cum îl etichetaţi! El are în sânge naţiunea, poporul, idealurile naţionale.
Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov
Gl. Mr.(r). Prof univ. Dr. Petrişor Mandu
